Hipertensiunea arterială
Hipertensiunea arterială este o boală cronică ce se caracterizează prin cresterea presiunii arteriale sistolice și/sau diastolice, fiind primară in 90% din cazuri (fără o cauză medicală evidentă) sau secundară în restul de 10% din cazuri (cauze identificabile endocrine, metabolice, cardiace sau renale).
Tensiunea arterială este usor de monitorizat printr-o metodă indirectă prin masurarea tensiunii pereților arteriali cu ajutorul unui aparat numit tensiometru. Valorile normale ale tensiunii arteriale nu trebuie să depăsească 140 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică si 85mm Hg pentru tensiunea arterială diastolică. Aceste valori reprezintă limita superioară a normalului, dar valorile optime sunt chiar mai joase (sub 130/80 mmHg).
Avem o serie de factori de risc pentru dezvoltarea hipertensiunii arteriale nemodificabili ca vârstă, ereditate și sex, dar și factori de risc modificabili ca fumatul, obezitatea, diabetul zaharat, dislipidemia, sedentarismul, stresul, consumul crescut de sare sau consumul exagerat de alcool, astfel că pentru tratamentul corect al unei hipertensiuni arteriale nou descoperite vom avea nevoie de un bilanț clinic (valori TA evaluate la ambele membre), biologic (colesterol total, HDL colesterol, LDL colesterol, trigliceride, glicemie, GOT, GPT, crea, K etc) atât pentru identificarea factorilor de risc modificabili cât și pentru evaluarea unei posibile hipertensiuni secundare, imagistic prin electrocardiografie pentru evaluarea hipertrofiei ventriculare stângi, a diferitelor tulburari de ritm asociate, a complicațiilor cardiace (ischemie), care pot duce în timp la insuficiența cardiacă.
La început boala este frecvent asimptomatică, unii pacienți putând acuza cefalee predominat frontală, astenie, vertij sau epistaxis (sângerare nazală), în timp crescând riscul de a dezvolta o boală cardiovasculară (cardiopatie ischemică, infarct miocardic) cât și o boală cerebrovasculară (accident vascular cerebral). Descoperită și tratată la timp hipertensiunea arterială reduce riscul cardiovascular global cu 20-25% pentru IMA și 35-40% cel pentru accident vascular cerebral.
Așadar este foarte importantă identificarea din timp a factorilor de risc cardiovasculari cât și identificarea afectării subclinice de organ țintă, pentru a permite folosirea intregului arsenal terapeutic adresat prevenției instalării definitive a bolii cardiovasculare.